Intro
Se zvoneşte că vom trece printr-o schimbare anul ce ne va bate în ochi cu nonşalanţă, asemeni unei unelte căzute din şantierul cosmic. Ştim cu toţii că în decembrie vom trece cu toţii printr-o transformare. Mai precis, aş vrea şi eu să ştiu… Revizuind diferitele ghiulele care au străbătut Internetul şi minţile umane, constat că majoritatea se aşteaptă la ceva. Cu toate că diferitele viziuni apocaliptice precum o coliziune cu Nibiru, ori o întâlnire de gradul III, sau o izbucnire de conflicte, ori o pătrundere a sistemului nostru solar în partea densă a galaxiei, sau cel puţin o panică generală iscată în rândul unora, pe lângă o cometă nesimţită care va face puţină curăţenie, totuşi, cu toţii ne aşteptăm la ceva. Nu îi uit şi pe cei care sunt sceptici şi fermi cu privire la toate acestea. “Nu se va întâmpla nimic, domle’ “. Pot însă miza că ceva se va întâmpla. O nouă veste presupune o conştientizare globală faţă de Terra, cu tot ce cuprinde aceasta, însă eu totuşi mă abţin şi mă aştept doar la un spectacol pe cinste, privind liniştit din spatele ochilor cum brusc, după mii de ani, se observă forfota civilizaţiei noastre.
Paradox
Privind în urmă, în spatele timpului prezent, văd cum s-au ţinut de muncă anumite persoane şi nu s-au speriat de pe acum de cutremurul unui tsunami. Pe lângă descoperirile arheologice (o piramidă găsită cu un telescop), fauna (o nouă specie de delfin, pe lîngă alte câteva sute de specii din alte regnuri), inovaţiile din fizică şi astrofizică (o particulă mai rapidă decît viteza luminii), evenimentele geologice (tsunami-ul din Japonia, o nouă insulă ce s-a ridicat în Marea Roşie – după cum a şi prevăzut Edgar Cayce), omul ca fiinţă inteligentă nu s-a sinchisit să îşi întoarcă privirile către el însuşi. În continuare, avem dificultăţi în modul de a comunica şi de a înţelege, accepta, probleme în organizarea politică, lacune în contribuţia socială şi interumană. Bineînţeles, încă nu s-a rezolvat problema puterii şi a războaielor, inutile din prisma proprie-mi, şi nici nu s-a găsit o soluţie în privinţa banului, ca să nu mai spun de diferitele ameninţări geo-globale ce ar trebui măcar să ne înfricoşeze, ţinând cont de faptul că în orice clipă poate să se rupă o calotă de cine-ştie câţi km din Antarctica.
Ar mai trebui să spun, totuşi, referitor la partea noastră de plapumă, că sistemul de educaţie tot sub artileria ministerului se află, iar materialismul şi mondenul încă reprezintă un “stil de viaţă”. Nu trebuie să le comentez, se ştie prea bine unde este baza tuturor problemelor. După cum Murphy spunea, “găsirea soluţiilor unei probleme e foarte simplu, formularea problemei e greu”. Păi, uite sursa: nu ştim problema, dar căutăm soluţii, care pentru mine (şi îmi cer scuze în avans pentru cei care se simt moral pălmuiţi) înseamnă că habar nu avem despre ce e vorba: e ca şi cum am încerca să rezolvăm un test de matematică fără să ştim nici măcar o simplă formulă ori metodă de rezolvare, iar tot ceea ce facem noi este să ghicim soluţia. Patetic (cu toate sensurile posibile).
Click sau enter?
Cu toate dezastrele care pot avea loc în acest glorios an… Nu. Nu e glorios, dar cu siguranţă va fi amintit şi reamintit până la finele civilizaţiei umane pentru toată stupiditatea cu care a fost abordat. Aşadar, “cu toate dezastrele ce pot avea loc în acest an de neuitat”, singura mea preocupare e creatura aceea tâmpă din faţa oglinzii care o privesc zilnic, care mă minte mereu că “totul e bine, trebuie doar să vezi”. Ca un 9gagger cum se cuvine: “Bitch please!”, totul e bine dacă încerci şi tu să fie bine. Ştim cu toţii că “timpul…” face multe, chiar dacă îl iroseşti sau îl fortifici. Din acest motiv adopt “Time you enjoy wasted, was not wasted”. Prefer să îmi petrec aşa-zisul ultim an din viaţa mea de adolescent alături de familie şi de oameni, departe de izolarea muzicală şi tărâmul visurilor şi speranţelor, unde aţi fost şi voi dealtfel. Departe de cluburile de noapte, de mesele de biliard, de prietenii ignoranţi cărora le datorez sincere scuze că am încercat să îi fac să priceapă unde greşesc faţă de ei şi faţă de ceilalţi. Departe de idioţii în care tot sper că se pot schimba. Departe de mesajele lungi, aproape interminabile, care solicită cu disperare un ENTER când doresc să mă explic şi să îmi exprim punctul de vedere cu acurateţe. Aproape de un CLICK – mult mai scurt, mult mai ieftin decât la Altex sau Vodafone (nici măcar un sms nu mă costă), la fel ca un bip. La obiect, domnu’, fără să îmi mai bat capul că e probabil ca cineva să nu fi înţeles cum trebuie ceea ce am vrut să spun. Simplu, cum spuneam, anul acesta nu îl mai irosesc, poate doar vreo câteva minute pe zi, dar nimic mai mult.
Until next time, Happy New Year’s Eve. ‰
